Colege de viata

Hhhhhm ce as putea spune sunt atatea cuvine dar stiu doar un bun pentru ce urmeaza „PRIETENIE’:
Stateam pe marginea ferestrai cu picioarele pe pervaz si am vrut sa o sun .Am intins mana sa iau telefonul si cand l-am atins a inceput sa sune ghici cine tocmai Ea.
„Ce faci?”
„Nimic”,dar vocea mea era rece ca o ploaie de toamna in mijlocul acelei primaveri
„Ce s-a intampla ?” a intrebat din nou
„Nimic”dar vocea  ma trada
„Il omor,asta e ultima oara cand iti face asta”
„De ce ,ce a facut?”
„Mi te-a distrus…Numai esti in  stare  sa zambesti.”
„Ba nu,m-a facut sa deschid ochi si sa vad ca viata nu e roz cu o visam eu ci amara si cruda.”
„Sti ca nu-i adevarat,tu sti de mult ca viata nu e roz…..te-a distrus,nu te mai minti”
„Daca ti-as spune ca stau pe marginea ferestrei  si ma uit in jos care ar fi primul lucru pe care mi  l-ai spune?”
„Nu sarii,am nevoie de tine ,avem nevoie de tine”
„Eu ti-as spune sa sari …..,atunci am auzit un suspin de la ea,..caci voi fi jos sa te prind indiferent ce se va intampla”
Un ras zgomotos s-a auzit de la celalat capat atat de sincer  ca mi-au dat lacrimile de bucurie.
„Ai dreptate stiu ca vei fi acolo”
„Iti multumescu ca esti acolo de fiecare data cand el imi smulge aripile in zbor si iti multunesc ca mi le pui la loc”
„Pentru ce sunt prieteni doar?”
„Pentru totdeauna”
„Iar noi suntem colege..”
„De viata”,am intrerupt-o eu.
„Cand il mai vezi data viitoare, nu il mai lasa sa iti smulga aripile in zbor caci nu voi mai putea zbura cu tine”
„Nu-l voi lasa ,dar daca se intampla i-ati prietenia cu tine….. le lipim la loc”
            Ii daruisem sufletul meu in loc sa il dau lui in schimbul unui zambet…..Iar ea imi daruise prietenia.
 
Iti multunesc
Ca ma inveti sa zambesc
Cand el ma face sa plang
Tu ma inveti sa-l alung
Anunțuri